Cascada Niagura

Trăim vremuri interesante. Plutim în ape de compromisuri, neputințe, neajunsuri, frustrări, dezamăgiri. Avem motive pentru orice acțiune cu iz negativ. De departe, sistemul medical românesc își atrage cele mai multe energii negative.

După noaptea neagră a plecării lui Gyuri și dezvăluirea lui Tolo, am privit consternat valul de ură de pe Facebook, un val rece și înalt îndreptat împotriva medicului (nici nu se știa dacă a greșit, oricum nu conta, era un nod în papură acolo) de pe prima ambulanță și mai ales împotriva medicilor în general. „Ne omorâți cu zile!” zbiera cineva. „Ce nenorociți sunt medicii!” arunca o vedetă. „Uite cine ne îngroapă de vii” reverbera prin cotloanele rețelelor sociale. Repet, nu se știa mai nimic despre ce se întâmplase acolo, doar că se pusese un diagnostic de anxietate paroxistică, aparent la mare depărtare de infarctul miocardic acut. Și acest prim diagnostic cred că a făcut ca un nou apel să fie refuzat de serviciul de ambulanță (dezvăluirea de azi a lui Tolo).

Niagura înainte prea repede și vărsăm extrem de multă ură. Țipăm ca din gaură de șarpe și abia așteptăm un eveniment de genul acesta pentru a da drumul înjurăturilor la adresa medicilor. Astfel de întâmplare devine trigger pentru declanșarea urii. Clocotim, apoi ne stingem natural și așteptăm un nou trigger.

Niagura înainte și avem repede păreri chipurile experte, când nici nu sunt date pe care să susținem anumite construcții. Am uitat să tăcem decent. Am uitat să nu reacționăm impulsiv, la cald. Am uitat multe lucruri. Cazurile negative sunt cert minoritare, dar mintea colectivă tinde să neglijeze părțile pozitive, mai ales în asemenea situații efervescente.

Da, medical vorbind, doctorul acela a greșit. Asta nu înseamnă că greșim cu toții și vă omorâm cu zile. Uman vorbind, poate că doctorul acela era obosit cronic, poate era dezamăgit de tot sistemul, poate era prost plătit, poate trăia într-un stress uriaș, poate lucra în energiile negative care sunt emise din toate părțile. Și eu am greșit de multe ori. Actul medical e predispus la greșeli. Când pacientul, presa, politicul parcă sunt coroborate împotriva ta, nu-ți mai vine să faci nicio medicină. Când ești în burnout de mult timp, abia îți mai târăști amărâtele de zile. Ești predispus greșelii.

Am spus-o clar, ca un îndemn către colegi: să nu fim superficiali și autosuficienți niciodată. Greșeala aceea este desigur, luată per se, impardonabilă din punct de vedere medical. Uman însă, e poate o reacțiune la ura și neajunsurile din sistem. Un sistem vai de el, din care pleacă mulți, cu pacienți care sunt tratați în discrepanță cu asigurările plătite, cu umilințe la tot pasul, cu medici minunați care abia reușesc să-și păstreze atributele pure, cu frustrări nesfârșite, cu energii negative cu nemiluita. Sistemul acesta generează erori. Vor veni altele. Și iar niagura, iar înjurăm, iar povestim doar experiențele negative, iar îi facem pe medici ticăloși și criminali.

Tolo a făcut lucruri excelente, dar share-uindu-i articolele și adăugând emoticoane de furie sau cuvinte grele înainte să apară o anchetă concludentă, plusând peste tot cu povești de groază, generalizând nu vom ține medicii în țară. Nu vom îmbunătăți sistemul. Nu vom elimina burnout-ul. Nu vom scădea neajunsurile și implicit greșelile. Făcând, ca pacienți sau potențial pacienți, ca presă, ca masă critică, presiuni pe clasa politică și pe administrațiile locale pentru a schimba salariile, a schimba achizițiile defectuoase, a dota corespunzător spitalele, a construi spitale noi, a ține rezidenții în țară și a le scoate posturi, a diminua umilințele, numai așa putem crea un climat mai bun în care să practicăm o medicină cu mai puține tensiuni.

Cuvintele grele, ura, activismul de fotoliu, toate sunt iluzorii. Ajutați-ne să avem un sistem medical mai bun. Noi suntem proști și nu știm sau nu ne permitem să protestăm, nu avem nici sindicate competente. Ieșiți în stradă pentru medici. Ieșiți în fața primăriei când vedeți cum vor să fure prin achizițiile din spitale. Ieșiți în fața aleșilor pentru a face spitale noi și a ține medicii lângă voi. Altfel, veți mai vedea o mulțime de greșeli. Pentru că un sistem profund greșit va genera inevitabil greșeli.

Ne preocupăm pentru „Brâncuși e al meu” dar ce ar fi să facem o campanie „Medicul X e al meu și vreau să-l țin în țară”?

Cascada asta de ură nu va face niciun bine niciodată. Gândiți-vă la ce am zis și fiți aproape de medici. E păcat să trăim în atmosfere mereu tensionate, care nasc greșeli și alimentează disprețul. Niagura înainte și împrăștiem ura, fără să gândim ce se ascunde în omul care a făcut o greșeală sau la toate lipsurile din sistem. Ajutați-ne, cu gesturi bune și sprijin masiv, să avem un sistem mai bun, spre binele tuturor. Altfel, vom merge din rău în mai rău.

 

V.

Merită să citești și Superficialitatea dinaintea morții dar și Ia puțin halatul ăsta pe tine sau Omul din spatele halatului. Poți lectura și Voi mai aveți nevoie de medici?

Posted by Vasi Rădulescu

Citesc, trăiesc, iubesc, dezîmbolnăvesc. Și-ntre ele scriu. Descoperă cărțile recomandate de mine pe ReadPal