Superficialitatea dinaintea morții

Îmi vine greu să scriu aceste rânduri. Nu vreau să-l acuz din start pe medicul de pe prima ambulanță care a ajuns la Gyuri; nu știu cum s-au petrecut lucrurile la fața locului, poate anumite variabile au indus în eroare, poate a fost superficialitate, poate a fost comunicare defectuoasă. Nu știu. Dacă se va dovedi lipsa unei conduite corecte, medicul poate fi acuzat fără niciun dubiu.

Am o recomandare: ca medici, mereu mereu, să ne gândim la ce e mai rău, niciodată la ce e mai ușor. Să eliminăm noi un infarct miocardic, un trombembolism pulmonar, să fim împăcați cu asta, abia apoi să ne pronunțăm că uite, se pare că e un atac de panică. Eu fac asta și le-am spus-o mereu colegilor sau studenților. Nu mă dau rotund, am greșit de multe ori în scurta mea „carieră”, dar am preferat să insist pe ce putea fi mai grav în astfel de cazuri, ca să pot dormi relativ liniștit nopțile.

Dacă pacientul spune că respiră greu, îl ține spatele și inima îi bate repede, îl caut de trombembolism. Dacă spune că are durere în piept, îl caut de infarct, indiferent de vârstă (avem IMA la tineri sub 30 de ani). Dacă are diabet care poate face infarctul silențios (fără durere) cu atât mai mult insist. În cardiologie, atacul de panică trebuie tratat cu maximă seriozitate. Dacă e la o oră atât de târzie în noapte, e foarte suspect. Sigur că în 90% din cazuri chiar sunt atacuri de panică, dar când oare sunt puține 10 procente? Nici 1% nu e deloc puțin. Poate că infarctul s-a produs la ora cinci și la trei erau cu totul alte modificări, nu știm. Tocmai acest “nu știm” ne roade cumplit, pentru că el trădează superficialitate și despre asta e tot articolul meu.

Am spus asta ca să fie o lecție: mai bine facem exces de zel decât să sărim peste ceva. Și repet, nu mă pronunț pe seama atitudinii medicului pentru că nu am nicio dată și nici nu e treaba mea să fac anchete. Dacă a fost superficial, a greșit grav. Plecarea lui Gyuri atât de devreme-n viață și acum povestea relatată de Tolo au născut un nou val de ură, relatări negative din spitale, înjurături peste tot, frustrări. Multe sunt bine fundamentate, știu asta. Mai știu și că avem medici minunați și sper, în naivitatea mea absurdă, că ei vor domina medicina în anii viitori.

Din nou, mă simt ca prins în menghină în acest sistem de sănătate pe care, oricât ai încerca să-l peticești, nu ai cum să-l repari și se mai rupe prin alte părți. Energia negativă e uriașă. Medicina este oricum extrem de grea, aceste neajunsuri o fac și mai grea.

Dragi colegi, pentru liniștea voastră și mai ales pentru viețile pacienților, vă rog atât: nu fiți superficiali și nu fiți autosuficienți niciodată!

 

V.

Posted by Vasi Rădulescu

Citesc, trăiesc, iubesc, dezîmbolnăvesc. Și-ntre ele scriu. Descoperă cărțile recomandate de mine pe ReadPal