Omul din spatele halatului

25
10913
omul din spatele halatului
poză de Michael Zwerdling via Flickr CC.

O zi de gardă. Holul e plin. Ies să-i analizez puțin acolo, trec la birou, îi pun pe paturi, în consult, manevrez scheme în cap, împart pastile și fiole, scriu scrisori medicale și rețete. În timpul acesta, o doamnă intră și-mi cere să o văd imediat că trebuie să-și ducă fetița la grădiniță. Peste trei secunde, sunt solicitat la ORL cu un salt hipertensiv. Sună și chirurgia. Un bătrânel mă întreabă dacă au ieșit analizele. O doamnă își vrea actele pentru medicul de familie.

Stau și mă-ntreb uneori dacă vreunul din cei veniți la camera de gardă s-a gândit o secundă că medicul acela e om ca ei; dacă mintea le-a plămădit această idee, când, din punctul lor de vedere, par a avea toate motivele pentru a solicita ceea ce solicită rapid, ca având lângă ei un automaton proiectat să execute iute ceva. E valabil pentru gardă și pentru activitatea “obișnuită” deosebit de grea și ea.

Am să livrez bomba: da, medicul e om și el. Unul care s-ar putea să sufere teribil. Unul care poate n-a mai avut timp să stea el cu el pentru măcar un sfert de ceas, în liniște. Unul care poate e profund nefericit. Unul care poate pendulează între mari angoase. Unul care poate ar vrea să plângă de o mie de ori pe zi.

Eu sunt om și vreau aceleași lucruri pe care le vreți voi de la mine. Vreau empatie. Vreau să-mi vorbiți frumos. Vreau să nu mă grăbiți. Vreau să mă țineți în brațe. Vreau să mă iubiți.

Burnout. E un mixt de oboseală cronică, uzură psihică, dezamăgire profesională. Cu toții avem așa ceva. Eu și toți colegii medici suferim de burnout, pentru că nu suntem destui, pentru că avem pacienți mulți, pentru că am învățat din greu și nu suntem apreciați, pentru că multe.

Ne mai aruncăm pe fereastră. Da, o facem și pare de neînțeles, dar medicii sunt profund nefericiți, au mari probleme de cuplu, strâng prea multă suferință în ei. Și poate că ne aruncăm doar metafizic, uneori venindu-ne să închidem totul pentru a ne regăsi. Punct și de la capăt. Mulți avem mecanisme de contrabalans: eu scriu, unii înjură în sală, alții spun bancuri tot timpul, unii inventează personaje și operează cu ele, toate pentru a distrage gândurile de la imaginile crunte. Dar clacăm. Deseori.

Lucrăm cu moartea lângă noi. Și ne luptăm cu ea. Tu te lovești de asta ca o acțiune firească a naturii sau un accident teribil și ți se întâmplă de câteva ori. Noi resuscităm, coasem, intubăm, stabilizăm și-i facem vânt cucoanei în negru în fiecare zi. Pierdem uneori pacienți și suferim groaznic. E meseria unde un om salvează alt om sau acceptă într-un final că nu a mai putut face nimic și-l predă morții. Ce psihic să ai?

Empatie sau simpatie. Pacientul vrea mereu empatie, să fie înțeles, dar nu simte că medicul vrea același lucru. Îmi mai vine să spun uneori “dar hai domnule aici în locul meu câteva minute, să văd apoi ce mai zici” când sunt asaltat de fel de fel de cerințe, pentru că fiecare vrea să fie văzut, rezolvat cât ai bate din palme. Nu pot. Sunt om și eu.

Devenim pacienți și noi. Avem boli. E groaznic. Am colegi care au avut infarct miocardic, accidente vasculare cerebrale. Am diabetici, hipertensivi, depresivi, toate declanșate rapid sau potențate de stresul meseriei. Medici cu cancere diverse. Umblăm și noi prin farmacii și cabinete, prin secții de radioterapie, ne facem IRM-uri, ne punem stenturi în coronare. Avem boli și noi, de multe ori le facem mai repede.

Când ajungi prin spital, cu orice fel de problemă, te rog sincer: pleacă mereu de la ideea că medicul e om. Vorbește-i calm, acordă-i timp, fii alături de el, încurajează-l, strânge-i mâna sau strânge-l în brațe, arată-i că-l iubești pentru ceea ce face pentru tine. E ușor să luăm răul sau să-l inventăm, acolo unde nu există. E mai greu să promovăm binele, când mereu plecăm suspicioși, cu idei prefondate, cu ură spre spital. Nu e normal așa. Iubiți-ne și permiteți-ne fără energii negative să vă facem și să ne facem viața mai ușoară și mai bună.

 

V.

Am ales o soluție de prețuire reciprocă în care vreau să cred: o mână de oameni care donează câțiva euro pe lună, deschis, și mă ajută să continui totul, doar dacă cineva consideră că munca mea merită să fie răsplătită. Fără reclame care ocupă 3/4 din pagină sau advertoriale. Totul ad-free, doar textul și cititorul. Oricine poate citi toate textele; le puteam ascunde pe unele, oferindu-le contracost. Nu procedez așa. Nimeni nu e obligat să mă susțină, o face doar dacă simte asta. Nu e formă de monetizare, e act de normalitate. Reprezintă o modalitate a voastră de a-mi arăta că putem face lucruri împreună.

❤ Devino Susținător Vasi Rădulescu

SHARE
Citesc, trăiesc, iubesc, dezîmbolnăvesc. Și-ntre ele scriu.

25 COMMENTS

    • da, mai mult decat unul s’a gandit ca medicul acela e om ca si ei.
      tocmai d’asta aproape nici unul nu s’a gandit ca de fapt medicul acela NU e om ca si ei, fiindca medicul acela accepta sa munceasca cu o organizare atat de proasta incat…
      de cate ori am fost la camera de garda am mers cu prezumtia ca acei ce se vorocupa de sanatatea mea sunt oameni inteligenti… nu indivizi care dupa ce ca accepta o organizare imbecila sunt atat de luminati incat iau metehnele sistemului / organizarii (pe care ei o accepta), si le atribuie pacientilor!

  1. Medicii sunt si ei oameni. La fel si pacientii lor. Tatal meu a fost sanatos aproape toata viata lui. Pana n-a mai fost, arterele i s-au ingustat si am ajuns intr-unul din marile spitale bucurestene, unde a fost consultat de un medic la care ne-am dus cu recomandare si…plic. Noroc ca nu mai aude perfect si n-a inteles ca ne-a spus sa il luam acasa sa moara. Am gasit apoi oameni intregi si a fost operat cu succes la un alt spital. In care sectie toata lumea era competenta, draguta si era plin de oameni saraci tratati la fel ca si cei instariti. Pacat ca lipsa de omenie a primului medic l-a costat timp pretios si cateva mici AVC-uri plus o reducere a functiei motorii. Ar fi buna o testare psihologica reala inainte de a fi acceptat in facultatea de medicina, pentru care acum cea mai importanta caracteristica a candidatului de succes este ….memoria. Medicina si umanitatea sunt o mare loterie in acest moment, in tara noastra. In ambele directii, medic sau pacient. Asta din partea cuiva casatorit cu un medic care e si om.

    • Aveti dreptate desigur. Concluziile unui examen psihologic se pot schimba in timp…nu se schimba niciodata educatia de acasa, cei “sapte ani” si bunul simt…astea le ai sau nu le ai…si de aceea te indrepti catre acei doctori “oameni” care si ei vor empatie , intelegere si mai ales respect.

  2. si pacientii sunt oameni…da,partea de dincolo….cati ca tine? altii totusi printre toate astea isi fac timp sa ceara ca sanatatea costa: cat vrei sa mai traiesti.de 1000 sau de 1500?

  3. Medicii sunt si ei oameni.Perfect de acord.Dar cand ajungi la un spital mare de copii(aka Grigore Alexandrescu dupa ce initial ai fost la Budimex),cu umilinta si cu privirea in pamant, cu copilul de aproape 3 ani cu febra 40 si sa ti se zica :”Daca ati fost la Budimex,de ce ati mai venit la mine ? Ce pot eu sa va fac in plus ?” cu o scarba si o superioritate de parca TU nu ai fi OM,atunci unde e umanitatea ?Sau e umanitate,doar cand vor medicii sa fie ? Sunt OM, si medicul e Om.Si stiu,si consitentizez ca e stresat si plimbat din stanga in dreapta si ca pentru el sunt,poate al miilea pacient pe ziua respectiva,dar…nu l-am pus eu sa faca medicina,nu l-am pus eu sa depuna juramantul lui Hipocrat,juramant de care nu tin cont decat anumiti medici,pentru toti ceilalti,EI SUNT MEDICI,noi suntem niste CARPE PROASTE care nu ne descurcam sa ne crestem copilul si avem nevoie de ajutorul lor.Daca stiam sa-l fac bine acasa,nu ma mai duceam la spital,ce credeti ?
    Semnat: O mama indignata,careia la un control la Victor Babes (pentru niste muscaturi de insecte)ni s-a recomandat raze la plamani PREVENTIV (pentru un copil de 2 ani si 9 luni) !

    • Ai idee ce scrie in jurământul ăla? Că eu nu am citit nimic despre ‘fa bine altuia in orice condiții, gratis, indiferent ce vrei tu, medic’

  4. Da si medicii sunt oameni,si ei plang, rad ,danseaza ,se casatoresc, divorteaza ,fac copilasisi ei sunt fericiti sau nefericiti unii sunt bolnavi altii sunt sanatosi ca noi toti care nu suntem medici.Asta intelegem foarte bine….Dar eu daca am probleme cu sanatatea merg la medic nu la aprozar ,,nu la muzeu nu la alimentara .MERG LA MEDIC PENTRU CA STIU CA ACOLO ESTE UN OM INBRACAT IN HALAT ALB ,UN SPECIALIST CARE A INVATAT MULTI ANI PENTRU CA IUBESTE ACEASTA MESERIE ,O PRACTICA CU DRAGOSTE SI DEVOTAMENT DE ACEEA AVRUT SA FIE MEDIC SI EU STIU CA EL ESTE BUN IN MESERIA PE CARE O FACE SI EU MERG CU INCREDERE SI CURAJ LA EL.PRACTIC IMI PUN VIATA IN MIINILE LUI.Dar cind esti pe un pat de spital disperat pt.viata ta si astepti cu sufletul la gura sa vezi ce-ti spune medicul si el nici nu se uita la tine ce poti sa crezi, esti la spital sau in concediu cu ea.Era un salon cu 6femei topite de durere si frica asteptam sa ne vada dar era foarte ocupata sa ii povesteasca asistentei cum a petrecut concediul in Grecia.Pe fiecare ne-a pus sa spunem ce ni s-a intimplat iar dansa a continuat discutia cu asistenta.Nici macar nu s-a ferit de noi cind o femee s-a ridicat din pat s-a dus la ea si i-a bagat niste bani in buzunar.A luat banii frumusel din buzunar si a vazut cati sunt apoi linistita a pus banii inapoi in buzunar a mai stat putin si s-a terminat progamul de consultatii din salonul nostru.Eu am fost mai “isteata” am fost in cabinetul ei si am dus plicul cu bani.Si bine am facut mi-a promis ca ma fac bine si dupa 2 zile m-a externat Acel bine il port in fiecare zi cu mine pe fata mea, de asta nu am putut uita intanlirea cu OMUL MEDIC NEUROLOG..

  5. Cel mai mult imi place argumentul citit peste tot ‘nu l-am pus eu sa faca medicina’. Incet incet se vor ghida liceenii dupa asta si ne vom intreba cum sa ii convingen sa faca medicina, ca nu mai avem medici care sa ne trateze. In unele zone din Germania e o problema mare ca nu prea mai vor oamenii sa faca medicina. Pt ca e prea mult stres, prea multa munca, prea putin timp liber si nu destui bani in comparatie cu cat trebuie sa muncesti. Ca sa ceri respect trebuie sa oferi si tu. E valabil pt ambele parti. Iar cu agresivitate nu rezolvi nimic. E valabil pt ambele parti 🙂

  6. Ai mare dreptate. Lucrez intr-un spital, laborator. Mizeria pamintului trece zilnic prin miinile mele si ale colegilor mei. Si nimeni, niciodata nu multumeste. De peste douazeci de ani e asa si va ramine asa. E cutuma romaneasca. Sa fii sanatos si sa iti faci fiecare zi frumoasa.

  7. Nu sunt medic, dar am prin preajma mea, in familie si nu numai, o multime de medici…Pot sa spun un singur lucru: viata asta de medic descrisa mai sus se desfasoara in Romania. In alte tari nu e asa. In Austria de exemplu s-a dat o lege la inceput de ianuarie 2015, cum ca medicii nu au voie sa lucreze mai mult de 48 de ore pe saptamana, pentru a se evita surmenarea lor, burnoutul si a spori riscul greselilor profesionale…Plus de asta, unii primesc concediu tot la 2 luni…Deci, hello! In Romania medicii sunt niste sclavi ai meseriei…Plus ca multi pacienti s-au invatat sa urle tare , cand habar nu au despre ce e vorba etc…Nu am sa zic ca toti medicii sunt niste sfinti coborati din ceruri, dar sunt unii care sunt foarte dedicati profesiei…Si sufera cumplit…Pe de alta parte , mie imi e frica sa ma imbolnavesc, frica de boala in sine, si frica de ce se va intampla cu mine cand ajung in spital…Nu as spune niciodata ca nu as primi ajutor si sprijin, dar mi-e teama ca va veni un medic surmenat care imi spune ca nu sunt medicamente in spital, ca nu sunt instrumente , sau ma va trata superficial pt ca nu are timp destul…cred ca perspectiva asta e cea mai infricosatoare pt mine…Stiu ca medicii din famlia mea ar fi langa mine si m-ar sprijini cu tot ce pot…dar..

    As vrea sa sper ca intr-o zi va fi si in Romania un sistem sanitar sanatos, nu unul bolnav ca acum…Sper din suflet…Si nici nu ma mir de numarul enorm de medici Romania care si-au luat bocceluta in spinare si s-au dus pe alte meleaguri…Se munceste zdravan , dar nu pe nasturi, si in alte conditii in spital si are si el, saracul, timp de viata personala.. Sa stiti ca avem medici buni, care mai stiu ce e o percutie si mai stiu sa puna un diagnostic si fara aparate sofisticate…Mie, ca cetatean obisnuit si de asta parte a baricadei nu-mi ramane decat sa sper ca intr-o zi va mai fi mai bine..

  8. Sunt de acord, parțial. Cred ca am putea face lucrul acesta, dacă medicii și personalul medical nu ne-ar trata cu aere de superioritate . Aproape întotdeauna, medicul așteaptă ca pacientul sa fie extraordinar de politicos, în timp ce el ,medicul, îi vorbește cu “tu. “Este imposibil sa te simți apropiat sufletește de un om care, efectiv, te desconsidera.
    Aceasta nu e valabil doar pentru medici ci și pentru alte birouri și servicii. Este adevărat ca nu toată lumea este educata, ca sa înțeleagă niște situații și nu toată lumea a trăit în medii elevate. Poate exista anumite explicații pentru care unii au dezvolta “complexe de superioritate”. Dar pana la urma toți suntem oameni, după cum reiese și din acest articol.
    Un alt aspect este faptul ca articolul vorbește despre medicul de garda. De ce nu exista 2 medici de garda? Pentru ca cei ce ajung la medicul de garda sunt, în general, “urgentele” și atunci e normal ca toată lumea sa fie agitată și sub presiunea timpului.

  9. Un alt aspect foarte important. Este o părere personala, dar cred ca este întemeiată. De ce nu exista în toate spitalele ca medicii sa lucreze în 2 schimburi? Sa rămână așa-numita garda” doar schimbul 3? Nu cred ca motivul este lipsa de personal, facultățile de medicina scot absolvenți anual.

    • Îi scot, dar ei pleacă. Îl scot, dar îi bagă în rezidențiat și apoi nu-i oprește spitalul, pentru că acolo rămân “cei ce trebuie să rămână”. Sunt de acord cu schimburile în gărzi, acum e o prostie să asigur 24h garda și tot ce înseamnă program de a doua zi.

  10. Constat cu parere de rau, in fiecare garda, ca nepasarea si egoismul feroce sunt definitorii pt multi…mai multi decat am vrea sa acceptam

  11. ….cei ce au plecat sa trateze straini pt bani mai multi nu sau gindit pe ce bani au fost scolarizati .?nu stiau ca tara a investit pt a se returna investitia ? PLECATI CU TOTII .Tara nu moare ,voi veti fi cei ce veti ramine SCLAVI Occidentali ,deja sunteti ,baiui mare , vom fi toti doar sclavi !

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here