Ca medic, am văzut în ultimii ani cât de ușor moare un om. M-am întrebat de multe ori cum se derulează lucrurile în momentele critice, ce simte respectivul. Am rămas cu o imagine vie în cap: în romanul „În numele porcului”, Pablo Tusset descrie fin un episod fatal – comisarul face accident de mașină, niște […]
Am câte un deces în fiecare gardă. Când trag linie, stau puțin și analizez situația. Nu reușesc să mă odihnesc niciodată când ajung acasă – am retrospecții cu iz de introspecții. Plutesc sub valuri de catecolamine circulante și mă gândesc la un milion de lucruri. Oboseală, discuții, intervenții, prezentări la ore în toiul nopții, colaborări cu […]
Am fost ieri la Elias, în secția de oncologie, pentru a lua o semnătură și a-i transmite salutări minunatei doamne doctor Cornelia Nițipir. Curtea spitalului e plină de copaci și flori. Niște muncitori îngrijesc coroanele, doborând crengile uscate. Fac glume, din când în când. Trec pe lângă clădirea administrativă, ocolesc alt pavilion și ajung la […]
Să vă povestesc ceva. Am o colegă la cardiologie, care muncește de dimineață până seara. A venit de pe reumato, este mică, i-a fost foarte greu cu mediul nou. A suferit teribil când am mai pierdut câte un pacient și a luptat, a sperat, a făcut tot posibilul pentru fiecare om internat acolo. La un […]
Doamna G. are 81 de ani. Soțul dumneaei e cam tot pe acolo cu vârsta. Are păr alb și bogat, chipul emană liniște, salută pe toată lumea și n-ar fi în stare să facă rău nici unei furnici. Bine acoperit cu pulovere, căciulă de astrahan și cojoc îmblănit, se deplasează ca un pinguin imperial. Pinguinii, […]
În spital se petrec fenomene paranormale. Domnul N., aproape 80, fost profesor de română și franceză, stătea pe un scaun pe holul mare și scria de zor ceva, pe o coală de hârtie. Nu mai conta nimic în jur, nici chiar bastonul care îi căzuse pe gresie. Atât era de absorbit. Mă aproprii și-i spun: […]
Doamna Ana are 88 de ani. Astăzi a fost externată, impresionată de experiența din secția noastră. Timidă, mi-a spus: “domnul doctor, pot să îndrăznesc să vă cer un număr de telefon? Am acest mic carnet de care nu mă dezlipesc niciodată, uitați, îl puteți scrie aici.” Și mi-a deschis la o pagină nouă. Am trecut […]
Astăzi, m-a împins neuronu’ să întreb o pacientă de aproape 90 de ani, trăită jumătate de secol în Franța, fix așa: “Qu’est-ce qui se passe?” Vă imaginați ce a urmat. A început să îndruge cuvinte străine mie, am tot dat eu din cap, am băgat “ah oui oui oui…” m-am fâstâcit și m-am înroșit. Moment […]
Doamna N. are aproape 70 de ani, vreo 150 de kilograme și, vă spun fără să exagerez, e un munte de gingășie. Vorbele ei par ieșite dintr-o cutie fermecată; cumva, corzile vocale mici șlefuiesc fiecare sunet, presară peste el dulceața omului simplu și sincer, eliberându-l spre delectarea celui din apropiere. Doamna N. se internează frecvent […]
Am prins un pacient într-o acțiune incalificabilă. S-a dus încet-încet, a luat o pătură și a pus-o peste colegul de salon. “A ațipit și m-am gândit să-l învelesc, lângă geam e mai frig, să nu răcească” mi-a zis el în șoaptă. Uite ce momente am prin gărzi. V.
Doamna N. are glicemia-n pod și peste 140 de kg, dar am prins-o lângă butic, înfulecând un ecler (l-a dat gata din două înghițituri). M-am luat de ea și mi-a răspuns: “drăguțul meu, nu a avut să-mi dea rest vânzătoarea și mi-a dat prăjitura asta, nu e vina mea!” Humorul plutește prin spital, asta e […]
Sun la un moment dat din gardă în terapie și îmi răspunde infirmiera. O rog să pregătească un pat cu monitor bun pentru că urma să internez o pacientă în stare gravă. Infirmiera îmi zice pe un ton parcă desprins din filmele vesele italiene: “domnu’ doctor, mai avem decât doar numai un monitor și ăsta […]
