Am câte un deces în fiecare gardă

deces in garda

poză de Hull, Edward via Flickr CC

Am câte un deces în fiecare gardă. Când trag linie, stau puțin și analizez situația. Nu reușesc să mă odihnesc niciodată când ajung acasă – am retrospecții cu iz de introspecții. Plutesc sub valuri de catecolamine circulante și mă gândesc la un milion de lucruri.

Oboseală, discuții, intervenții, prezentări la ore în toiul nopții, colaborări cu celelalte cadre medicale, povești cu pacienții după ce sunt stabilizați și alte nebunii pe care doar un medic poate să le trăiască. Eu nu mai sunt același om după o gardă. Sunt mult mai bogat și nu material. Apreciez altfel oamenii. Mă bucur altfel de atmosfera de afară, cu tot ce cuprinde ea în fiecare anotimp. Sunt mai înțelept. Și mai umil.

Cu fiecare tură de foc terminată, îl las pe vechiul Vasi undeva printr-un ungher al spitalului, cineva îl trece în registrul invizibil al deceselor metafizice mai mult sau mai puțin obligatorii din timpul vieții și ies schimbat, ceva mai bun. Sunt recunoscător pentru asta, dincolo de toate neajunsurile meseriei și cu multă curiozitate vreau să-mi întâlnesc noile variante.

Da. Am câte un deces în fiecare gardă.

 

V.

Posted by Vasi Rădulescu

Citesc, trăiesc, iubesc, dezîmbolnăvesc. Și-ntre ele scriu. Descoperă cărțile recomandate de mine pe ReadPal