Școala românească e un dezastru

Aceste probleme care ne doare. Sau cum am spus că școala românească e o prostie.

poză din Deseronto Archives via Flickr CC

Suntem cu toții niște proști. Suntem proști pentru că am considerat gimnaziul, liceul și facultatea niște etape tari doar pentru că în ele am fost tineri, plini de energie și de multe ori îndrăgostiți. Școala, în sine, a fost un dezastru.

Intrai la ore și trebuia să suporți cele mai dubioase materii. Să înveți părerile altora despre un text, o sută de mii de declinări în latină, zece rugăciuni, cincizeci de poezii scrise de niște poeți absconși, toate predate de multe ori de profesori plini de complexe, în atmosfere închise, ca de închisoare.

Unde e latina făcută când iei un citat șmecher de pe net și nici nu pui sursa, de parcă l-ai construit tu? Unde sunt versurile tocite? Unde sunt comentariile cvasinule ale unor nulități? Și ai ajuns om și toți ți-au spus că trebuie să fii recunoscător școlii românești. Ai trecut de teze și examene dând la grămadă un frigider, un pliculeț, o excursie. Ai trecut și de BAC la fel; când s-au schimbat regulile, ai început să nu mai treci. Ai terminat o facultate dubioasă care te-a scos expert în management și vrei să manageriezi o companie. La 23 de ani. Dar ajungi la Mec.

Am fost primul mereu din clasa I-a până în a XII-a. M-au iubit puțini și m-au urât mulți pentru asta. Eram angajați în concurențe prostești. Apoi am ajuns la Medicină și n-am mai fost primul. Obosisem și eram dezamăgit de tot ce se întâmplă. Am întâlnit și profesori minunați, dar erau sărmanii izolați prin mulțimi delăsătoare. În liceu, doamna profesor Ceapă mi-a dat cu catalogul în cap. Apoi mi-a zis: “băi tâmpitule, tu o să ajungi mare cu scrisul, ai chestia asta în tine, nu mă interesează că vrei să faci și medicina, foarte bine, dar să nu care cumva să te oprești vreodată din scris.” Mulțumesc, doamnă! Despre asta e vorba.

Școala românească e un dezastru. Profesorul trebuie să vină la copil și să-i spună asta din prima zi: “hei, vreau să te ajut să te descoperi”. Nu cai verzi pe pereți. Școala trebuie să configureze oameni și să-i învețe ce e curajul, dragostea, pasiunea, încrederea în sine, lucrurile pozitive, munca pentru atingerea succesului. Trebuie să scoată din ei la suprafață ce e mai bun, prin dialog deschis, interacțiuni și nu competiții stupide, creații și nu reproduceri, păreri proprii și nu părerile altora. Profesorul să-i spună elevului: “nici nu știi ce minune stă în tine, dar eu și toți ceilalți asta vom face aici, o vom descoperi și tu o vei cultiva apoi în cele mai frumoase moduri.”

Sigur că sunt probleme uriașe, cu personalul, cu salariile, cu metodele, cu tot. Dar haideți să acceptăm că școala românească e o prostie. Și s-o schimbăm, pentru binele copiilor noștri. Altfel, aceste școli vor da drumul pe bandă rulantă la inadaptați, frustrați, depresivi, viitori corupți. Și e păcat de țara asta.

 

V.

Posted by Vasi Rădulescu

Citesc, trăiesc, iubesc, dezîmbolnăvesc. Și-ntre ele scriu. Descoperă cărțile recomandate de mine pe ReadPal