Să tot pictezi având Alzheim

pictura unei paciente cu alzheimer

Această pictură aparent simplă este făcută de o pacientă cu Alzheimer. O cheamă Mira. Sau Ana. Sau Lidia. Nu mai știe. Mintea unui pacient cu asemenea tulburare își pierde amintirile în sensul invers achiziției lor, dar cumva există procese compensatorii în creier, cu activări care de multe ori creează iluzia normalității neuronale. În astfel pe perioade scurte, doamna a mers la suport și a așternut culorile după cum a crezut că e mai bine. Dacă ne uităm la pictură, domnișoara se protejează cu o umbrelă disproporționată, înfruntând ploaia sau vântul. Este îndoită de trup, capul stă aproape în totalitate sub umbrelă, semnificând probabil uitarea sau izolarea de lume sub apăsătoarea suferință. Coada umbrelei îi îmbrățișează trupul, ca o nevoie acută de suport. Prelata e totuși plină de culoare, pesemne ca un vis colorat prins în întunericul și silențiumul cerebral.

Aștept cu nerăbdare clipa în care vom putea vindeca așa ceva. S-au depus eforturi enorme în domeniu și sunt anunțate câteva preparate cu rezultate bune în studiile preliminare. Mi se pare crunt când omul își uită amintirile și, treptat, uită să execute chiar și acțiunile de bază, pierzând orice urmă de personalitate sau vitalitate. La sfârșit, creierul uită să respire sau să coordoneze alte organe, dispărând pur și simplu.

Cu toate astea, iată că Mira sau Ana sau Lidia poate picta ceva atât de frumos: o fată care învinge ploaia și vântul, sub o umbrelă.

Teribilă emoție.

V.

Posted by Vasi Rădulescu

Citesc, trăiesc, iubesc, dezîmbolnăvesc. Și-ntre ele scriu. Descoperă cărțile recomandate de mine pe ReadPal