O iubire de carton

0
2961
Știi, peste trei sferturi de an, vom fi trei. trei. trei. trei.

Deschid geamul și inspir aerul rece. Îl țin câteva secunde, îl eliberez, repet procedura, mă așez pe fotoliul scăldat în soare. Dincolo de balcon, se desfășoară o poveste. Ea are părul strâns, cam o jumătate de veac, o voce gravă. El e mic de înălțime, pare cu câțiva ani mai tânăr. Fiecare are câte o scară de bloc în îngrijire.

– ai terminat?
– mai am cartoanele astea. uite, patru cutii de pizza, cine naiba mănâncă atâta pizza?
– dacă aș avea bani, aș lua și eu. e bună. aș lua în fiecare zi.
– mai bine o ciorbă cu legume, cu carne, cu tăiței. asta-i mâncare adevărată.
– ai făcut ciorbă?
– nu, ziceam doar.
– azi ce mâncăm?
– stai să termin cu cutiile și văd apoi.
– vrei să ți le fac eu?
– tu ai terminat la tine?
– oho. sunt treaz de la cinci. am strâns tot, am spălat și pe jos.
– bine. fă-le tu pe astea. mă doare spatele să mă tot aplec după ele.

 

Acest articol este realizat cu sprijinul unor oameni faini care fac posibilă citirea ad-free a tuturor textelor.
Dacă îți place ce fac și consideri că munca mea te ajută, devino susținător!

Liniște. Ea cred că a plecat. El rupe niște cutii și pune bucățile de carton, una peste alta. Eu stau cu fața sub soare. Revine vocea gravă.
– le-ai și terminat?

 

– normal. ce te-ai face tu fără mine?
– dar tu ce te-ai face fără mine?
– nu știu. nu m-am gândit.
– ia, ți-am adus cafea.

 

Când eu scriu finalul, ei sunt rezemați lângă blocul de vis-a-vis. E miercuri, e liniște, e dimineață. „Ce te-ai face fără mine?” îmi reapare în minte și las telefonul pentru a pregăti a cană mare de cafea. Poate că fiecare s-ar descurca, dar mai frumos este „nu știu. nici măcar nu m-am gândit.”

 

V.

 

*scrisă miercuri dimineață, pe 5 octombrrrrrie

Am ales o soluție de prețuire reciprocă în care vreau să cred: o mână de oameni care donează câțiva euro pe lună, deschis, și mă ajută să continui totul, doar dacă cineva consideră că munca mea merită să fie răsplătită. Fără reclame care ocupă 3/4 din pagină sau advertoriale. Totul ad-free, doar textul și cititorul. Oricine poate citi toate textele; le puteam ascunde pe unele, oferindu-le contracost. Nu procedez așa. Nimeni nu e obligat să mă susțină, o face doar dacă simte asta. Nu e formă de monetizare, e act de normalitate. Reprezintă o modalitate a voastră de a-mi arăta că putem face lucruri împreună.

❤ Devino Susținător Vasi Rădulescu

SHARE
Citesc, trăiesc, iubesc, dezîmbolnăvesc. Și-ntre ele scriu.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here