O iubesc pe Olivia Steer

Andi, iartă-mă! Pur și simplu nu mă pot abține. Credeam că e așa o boare ciudată, că e de la schimbarea anotimpurilor, că mi se trage de la ultimele cărți citite, de la niște gărzi, habar nu am. Dar nu, Andi, era iubirea. Pentru Olivia, da.

Prietenia mea cu Olivia Steer a început abrupt. Mi-au ajuns pe retine niște texte de-ale ei, în care promova toxicitatea vaccinurilor, corelația acestora cu autismul, leacuri băbești pentru tratarea urgențelor medico-chirurgicale și alte asemenea idei avantgardiste. N-am putut să stau deoparte și m-am luat serios de ea; atât mi-a trebuit. Olivia mi-a trunchiat mesajele, a ales ca dintr-o grădină fix loboda și o sfeclă, mi-a întors toate declarațiile și a ieșit cumva învingătoare în fața adepților ei. Era să scriu fani, dar nu sunt fani, sunt adepți. Bine, că toată lumea inteligentă a priceput apoi mișcarea ei mișelească, asta e altă mâncare de pește. Au, să nu mai aduc vorba de carne. Scuze.

Primesc ieri un articol de la Adriana Stoian (Prima/Adevărul Live) și-mi pierd tonusul muscular. El se cheamă “Mamografie? Nu. mulțumesc!” și nu vreau să-i pun link, lăsându-vă pe voi să ajungeți la el, dacă vreți. În acest material dubios, Olivia trece la un nou nivel. Pentru că este constant criticată de câțiva medici, de Vlad Mixich (și el tot medicină a făcut, dar acum e jurnalist și expert în politici diverse, mai ales pe sănătate), doamna Steer a decis să includă trimiteri către publicații prestigioase gen NEJM (New England Journal of Medicine) și Lancet, care chipurile ar arăta cât de nocive sunt mamografiile și cum au supradiagnosticat ele cancerul de sân. Olivia nu e specialistă și nu are dreptul să rupă conținut din materiale realizate de medici, pentru că îmi permit să spun că nu le poate înțelege. E important să înțelegi acele studii, dincolo de textul per se. Olivia nu poate asta. Punct.

NEJM ridică o problemă mai veche: decadele în care incidența cancerului este mai mare sunt diferite și se pune întrebarea dacă la 40 – 49 de ani, ținând cont de o incidență destul de mică a neoplasmului de sân, se justifică trecerea spre mamografie. Articolul asta spune. Olivia împinge totul și aduce aminte de un oncolog din SUA care a dat chimioterapie chiar și unor persoane fără cancer, pentru a se îmbogăți. Ce legătură avea cu subiectul? Sigur că pot exista șarlatani care ar face orice pentru bani, chiar să atace inutil cu tunul organisme sănătoase, dar acolo a intervenit justiția și a rezolvat problema.

Al doilea articol e din Lancet și Steer se folosește de el pentru a spune că neoplasmul de sân se vindecă singur. Eu menționez, la o analiză superficială, că m-am lovit de asta: “but the study was possibly confounded by use of hormone replacement therapy in the population.” Confounded înseamnă influențat. Așadar, acei oameni de știință admit că studiul lor are rezultate cu semnul întrebării pentru că femeile erau sub terapii diferite, îl publică totuși tocmai pentru a naște niște discuții și pentru a îndemna la studii mai profunde.

Dar hai să vedem ce ne spune Harrison, că am manualul lângă mine: “Controversa cu privire la efectuarea mamografiei de screening efectuată anual începând cu vârsta de 40 de ani se referă la următoarele: (1) boala este mult mai rară la grupa de vârstă 40-49 de ani și în general screeningul are succes mai mic în cazul problemelor mai rare; (2) prelucrarea anomaliilor mamografice la grupul de vârstă 40-49 de ani diagnostichează mai rar cancerul; (3) aproximativ 50% dintre femeile care au fost examinate anual prin mamografie, cu vârsta între 40-49 de ani, au prezentat o anomalie la un moment dat, care a necesitat o procedură diagnostică (de obicei, biopsie), dar foarte puține evaluări descoperă cancerul. Cu toate acestea mulți specialiști cred în valoarea mamografiei de screening începând cu vârsta de 40 de ani. După 13-15 ani de urmărire, femeile care au început examenul de screening mamar la 40 de ani au un mic beneficiu în ce privește supraviețuirea. Femeile cu cancer de sân familial au adesea mamograme fals-negative, RMN-ul fiind un instrument de screening mult mai util.”

Explicații pe textul din Harrison, conceput de oncologi de top din lume: mamografia de la 40 de ani nu prea depistează cancer, puține cazuri la volumul mare; se justifică astfel procedura? Pentru puținele cazuri depistate, cert da. Pentru celelalte, am putea spune că e degeaba. Dar cine știe exact la ce femeie e cancerul? Din cauza asta, mulți specialiști vor mamografie de la 40 de ani. Sunt cazuri în care mamografia arată ceva suspect, dar medicul nu se hazardează, așa cum ne spune Steer, ci recurge la alte investigații pentru a lămuri problema: analize, biopsie, RMN. Abia apoi înglobează datele și se pronunță.

În altă ordine de idei, cu toată iubirea dintre noi, consider că personajul Steer e foarte nociv și trebuie să luăm anumite măsuri. Dr Oz a fost dat în judecată în SUA pentru promovarea unor suplimente dubioase și s-a cumințit apoi, l-ați văzut cu ce prezentare subțirică a venit în România, mai mai că ar fi vrut să aducă aminte despre nu știu ce compus care face să mai crească un creier, pentru anumiți oameni care duc lipsă.

Nu vă jucați cu cancerul de sân. Învățați să vă palpați singure sânii regulat, să mergeți la control dacă simțiți noduli sau găsiți semne locale de alarmă, să aveți încredere în conduita specialistului. Dacă aveți cazuri în familie, cu atât mai mult. Cancerul de sân evoluează de multe ori rapid, tăcut și este depistat când deja e întins în tot corpul. E mai mare păcatul.

 

V.

Posted by Vasi Rădulescu

Citesc, trăiesc, iubesc, dezîmbolnăvesc. Și-ntre ele scriu. Descoperă cărțile recomandate de mine pe ReadPal