Întoarce-mi spatele

spatele-anei

azi voi sta numai în spatele tău.
ce te-a apucat?
dorul de el. l-am cam neglijat până acum.
cum vine asta?
e simplu. iubim părțile anterioare și uităm de spatele celor de lângă noi.
și, mă rog, ce ai putea găsi frumos la al meu?
nu văd prin haine. dă tricoul jos.
gata. unde să stau?
în mijlocul patului. iar eu te voi privi din tocul ușii.

 

[pauză cât s-ar mai pune un strat de frunze galbene pe balconul gol]

 

mai ești acolo?
da. te admir.
ce amuzant e. ce vezi?
părul tău tuns scurt la ceafă desenează un dublu v și linia dintre el și piele mă tulbură. apoi, ai o aluniță pe urechea stângă. de la a cincea vertebră cervicală, apofizele se văd tot mai bine, răsar ca insule din misterioasa coloană ce-ți susține gândurile. umerii tăi, aduși voit spre față, sunt îmbrăcați într-o piele atât de catifelată ce gâdilă plăcut până și aerul din jurul lor. ți se văd coastele, minunată colivie în care stau cuprinse povești, iubiri între două bătăi de inimă, fiori între două respirații superficiale și-o pasăre a armoniei ce stă paradoxal peste colivie, cu aripile desfăcute – omoplații tăi. ai gropițe în dreptul spinelor posterioare, acolo unde michaelis a desenat un romb. și ce miros emani în jur…
ai văzut și că am coloana strâmbă?
da.
și că se văd urât coastele prin piele?
hmmm..
cum ți se mai pare ideea ta de a admira spatele?
genială. ești perfectă în imperfecțiunea ta. îți ador toate așa-zisele defecte care te fac mult mai frumoasă.
zici tu acum, să te văd mai târziu.
nu ai cum să mă vezi. voi sta în spatele tău.

 

[pauză de atins și sărutat toate componentele anatomice descrise mai sus]

 

V.

Posted by Vasi Rădulescu

Citesc, trăiesc, iubesc, dezîmbolnăvesc. Și-ntre ele scriu. Descoperă cărțile recomandate de mine pe ReadPal