Există medici mai buni decât mine

6
2960
Există medici mai buni decât mine
poză de The British Library via Flickr CC
Există medici mai buni decât mine
poză de The British Library via Flickr CC

Cea mai mare greșeală a unui medic este autosuficiența. Să creadă că le știe pe toate și că poate oricând gestiona orice caz, indiferent de complexitatea acestuia. Procedând astfel, își va pune negreșit în pericol pacienții, dar și propria carieră.

Un medic trebuie să rămână cumva umil – acea umilință mobilizatoare – și modest, admițând că e oportun să apeleze la altcineva mai priceput atunci când tinde să piardă controlul. Altfel poate petici cazul, poate trece din greșeală în greșeală, până la pierderea pacientului. Am un caz, simt că mă depășește, risc să îl scap din mâini, mă apuc și discut cu colegii, merg la profesor, apelez chiar la specialiști mai buni din alte clinici.

E suficient să pierzi un om din astfel de conduite orgolioase și totul să se năruie în jurul tău. Dacă din această pierdere nu înveți nimic și persiști în bula ta perfectă, nu prea te mai numești medic. Am ales meseria asta să ne ajutăm între noi, să fim uniți, să învățăm mereu și să facem orice eforturi spre binele pacientului.

Dacă am un caz și nu reușesc să văd ce trebuie la ecografia de cord, rog un coleg mai experimentat să se uite sau trimit pacientul în alt spital unde există un ecografist excelent. Admit că am deficiențe pe un anumit sector și mă ambiționez să le corectez ulterior. Dacă am o problemă hematologică la un pacient, nu încropesc eu ceva trăgând de timp, ci trimit omul la un consult de specialitate. Dacă vine un coleg și își expune o părere pe un diagnostic, nu-l ignor, că poate are dreptate și-n orgoliul meu o țin pe a mea și risc să o dau în bară. Poate colegul îmi deschide ochii și apoi rezolv cazul, câștigând și eu, dar mai ales bolnavul.

În domeniul acesta complicat, autosuficiența e criminală. La propriu. Ea nu ar trebui să existe. Chiar și un profesor poate greși, primind apoi un pont bun de la un rezident. Nu e nimic rușinos, rezidentul a fost mai bun acolo. Învățarea e mereu bidirecțională și, dacă e îmbrățișată cu căldură, face numai bine.

V.

Cititorii blogului pot lua carțile Dragă inimă și Culorile uitării, scrise de dr. Vasi Rădulescu, la un preț special! CLICK aici pentru a profita!

Vrei să-mi oferi o cafea? O poți face pe Patreon, unde te vei bucura și de articole exclusive.

sustine⇒

6 COMMENTS

  1. Da, nu cred ca m-am exprimat eu suficient de bine. Mă refeream la acel second opinion/ajutor adresat unui coleg/sef/profesor care, de multe ori, se dovedește doar un manifest de autoritate. Nu vorbesc din experienta personala, dar am auzit cazuri în care încercările de a găsi o alternativă terapeutica, a folosi o altă abordare, a prezenta rezultatele unor studii importante care nu sunt în concordanță cu experienta autorității la care apelezi sunt considerate mai degrabă un afront, decât o încercare de colaborare.

    Cred că mesajul tău s-ar aplica fiecărui pion din sistemul de sănătate (și nu numai), indiferent de rang.

  2. Din pasii parcursi pentru a avea mai multe opinii despre un caz- problema, as taia din start consultarea cu profesorul. Din punctul meu de vedere ei sunt imaginea autosuficientei.
    Acord mai mult credit medicilor mai tineri, fara titluri, dar pasionati de ceea ce fac.

  3. In strainatate exista conceptul de echipa si consiliu zilnic, mai ales cand persoana are un cumul de probleme medicale. Sunt curioasa daca se preda asta in facultatea romaneasca…

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here