Se va lăsa cu ceaiuri aburinde. Ce bine.

Va începe să fie răcoare seara târziu sau dimineața devreme. Se va lăsa cu ceaiuri aburinde. Cu umeri ieșiți de sub pulovere. Cu îmbrățișări și sărutări, printre conversații felurite. Se va ajunge la asta:

ești bine?
sunt bine. tu ești bine?
și eu sunt bine.
ce bine.
am pus de-un ceai cu cireșe și vanilie. vii?
unde să vin?
la mine.
noi nu ne-am mai spus vreun cuvânt de o grămadă de vreme.
nu-i nimic. ne spunem acum. mai multe chiar. vii?
unde să vin?
la mine, am mai zis.
nu mai știu unde stai acum.
tot acolo. nu s-a schimbat mare lucru.
aha. vin. ajung în jumătate de ceas.
ce bine.
mai puțin chiar. să zicem zece minute.
ce rapid ești.
pot și în cinci.
știu că poți. tu poți atât de multe.
să nu exagerăm. să iau puloverul cu nasturi, pare frig.
lasă-l. vino așa cum ești acum.
vin în cinci. secunde.

și el a luat totuși puloverul portocaliu într-o mână, s-a deplasat agil din dormitor până în bucătărie, unde ea stătea lângă un ceainic mare, aburind, emanând miros de vanilie. i-a pus puloverul pe umeri, a prins-o de ei și i-a sărutat gâtul. nu-și mai vorbiseră de multă vreme, din noapte, de dinainte de somn. era dimineață și mesajele scurte stăteau în telefoanele și ele puțin aburite, unul în pat, altul lângă un bol cu bețe de vanilie. ce bine.

 

V.

Posted by Vasi Rădulescu

Citesc, trăiesc, iubesc, dezîmbolnăvesc. Și-ntre ele scriu. Descoperă cărțile recomandate de mine pe ReadPal