Plouă. Timp tocmai bun să mă uit la tine.

Plouă. Ce timp bun să privesc, nici departe, nici prea sus. Ci în mine.

Nu îmi cere să mă uit la tine când e-o vreme ca asta. Încerc să caut bucățile care ar putea forma veritabilul eu, ascunse printre angoase, printre dezamăgiri, printre piesele falsului eu construit de multe ori din nevoie.

Nu plânge că nu te bag în seamă. Încerc să mă adun. Sunt egoist o clipă. Egocentrist. Clipocentrist.

E atât de mult negru în orice om. Caut bucățile încă. Să fac din ele, lipindu-le, iar monstrul ăla bun, știi tu, monstrul ăla atipic și frumos de care nu te mai poți sătura. Cel ce nu se oprește din neatinsul misterelor.

Plouă. M-am cercetat, m-am regăsit, m-am adunat. Mi-am potrivit cum trebuie și perechea de ochi, cea pură. Timp tocmai bun să mă uit la tine.

V.

Posted by Vasi Rădulescu

Citesc, trăiesc, iubesc, dezîmbolnăvesc. Și-ntre ele scriu. Descoperă cărțile recomandate de mine pe ReadPal