Pianul de sub degetele Anei

1
99
pianul de sub degetele Anei

E o plăcere să dorm la amiază, atunci când îmi permit. Sunt înconjurat de vârstnici aici la bloc, în marea lor majoritate simpatici și blânzi.

Mă duc cu mișcări de melc către pianul digital și zic să fac o aroganță: Fur Elise, mai tare așa, să simt și eu vibrațiile. După câteva minute îmi bate cineva în ușă. Bătăile păreau ale unui om care folosește zilnic un sac de box. Era doamna Ana, cea căreia am avut onoarea să-i reglez cândva inima și acum se simte minunat.

– Domnu’ doctor, de la dumneavoastră se aude muzica asta? îmi zice pe o voce care poate instaura pacea în toată lumea, în două secunde.
– Ce muzică? răspund eu curios.
– E melodia aia cunoscută, nu mai știu cum îi spune acum. La pian.
– Fur Elise. Beethoven.
– Așa. Dumneavoastră o cântați sau o puneți la ceva?
– O cânt. Îi zic asta dar mă simt într-o capcană.
– Pot să vă ascult și eu de-aproape? Vă supărați?

Acest articol este realizat cu sprijinul unor oameni faini care fac posibilă citirea ad-free a tuturor textelor.
Dacă îți place ce fac și consideri că munca mea te ajută, devino susținător!

Am invitat-o pe doamna Ana pe canapea și am apăsat clapele cu mâinile tremurânde. O priveam cu coada ochiului drept și mă-ntrebam dacă e un om viu acolo sau o fantomă care savurează neclintită sunetele. Când am terminat, doamna s-a ridicat, m-a rugat să stea în locul meu și a reprodus la perfecție partitura, mai frumos decât am făcut-o eu, cu mâinile tremurânde. “M-am uitat și mi-am adus aminte toate notele. Am făcut pian mulți ani în tinerețe, dar nu am mai atins unul de mai bine de jumătate de secol, nu știu de ce. Mulțumesc.”

M-am trezit din acest vis și primul lucru pe care l-am făcut a fost să spun: “Ba eu vă mulțumesc, doamna Ana!”

V.

Am ales o soluție de prețuire reciprocă în care vreau să cred: o mână de oameni care donează câțiva euro pe lună, deschis, și mă ajută să continui totul, doar dacă cineva consideră că munca mea merită să fie răsplătită. Fără reclame care ocupă 3/4 din pagină sau advertoriale. Totul ad-free, doar textul și cititorul. Oricine poate citi toate textele; le puteam ascunde pe unele, oferindu-le contracost. Nu procedez așa. Nimeni nu e obligat să mă susțină, o face doar dacă simte asta. Nu e formă de monetizare, e act de normalitate. Reprezintă o modalitate a voastră de a-mi arăta că putem face lucruri împreună.

❤ Devino Susținător Vasi Rădulescu

SHARE
Citesc, trăiesc, iubesc, dezîmbolnăvesc. Și-ntre ele scriu.

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here