O valiză

Luptele sunt cele mai frumoase, cu precădere cele pentru alți oameni.

poză de Andrea Umilio via Flickr CC

– Hai, ia-ți tot ce ai și dus în lume să fii! Nu vreau să te mai văd în viața mea.
– Se rezolvă imediat.
El și-a luat valiza mare, a deschis-o cu calm și a lăsat-o pe podea. Din câteva mișcări, și-a prins iubita și a îndesat-o în valiză, apoi a tras fermoarul până aproape de capăt.
– Tu ești tot ce am. Acum plecăm în lume, de mult îmi doream să călătorim. Mă mai vezi?
– Nu. Ești un mare idiot.
– Perfect. O să îți povestesc eu tot ce văd. Poate la un moment dat îți vei dori chiar să ieși. O să mi se facă dor de tine, sau ție de…
– Idiot mic ce ești!
– Așa cum sunt, am stat lângă tine vreo cinci ani, cu multe bune și rele. Oamenii încep să renunțe la lupte, abandonează prea ușor, cel mai trist e că renunță și la cei dragi. Luptele sunt cele mai frumoase, cu precădere cele pentru oameni.
– Bine. Acum scoate-mă din drăcia asta. Idiotule.
– Asta nu, mai stai acolo o perioadă. Să mi se facă dor de tine.
– Nu pot să lupt din interiorul valizei.
Înțelesese prea bine. A ieșit, l-a privit și știa că nu va mai renunța niciodată atât de ușor. Luptele sunt cele mai frumoase, cu precădere cele pentru alți oameni.

V.

Posted by Vasi Rădulescu

Citesc, trăiesc, iubesc, dezîmbolnăvesc. Și-ntre ele scriu. Descoperă cărțile recomandate de mine pe ReadPal