O roșie, cincisprezece roșii

0
161

Unei domnișoare i-au căzut roșiile pe jos în supermarket. Cu toată lombalgia mea, m-am aplecat și le-am cules rapid, retrocedându-le. Ea a fost super impresionată de gest, mi-a mulțumit, ne-am uitat ochi în ochi, a urmat un lung moment de tăcere. Era o scenă tipică: reacție fulminantă, naștere de poveste, iubire până la adânci bătrâneți. Se întâmplă des. Numai că domnișoara avea în jur de 80 (am eu o chestie cu octogenarele) așa că mi-am văzut de cumpărături. Acum mă gândesc că iar am greșit.

V.

Am ales o soluție de prețuire reciprocă în care vreau să cred: o mână de oameni care donează câțiva euro pe lună, deschis, și mă ajută să continui totul, doar dacă cineva consideră că munca mea merită să fie răsplătită. Fără reclame care ocupă 3/4 din pagină sau advertoriale. Totul ad-free, doar textul și cititorul. Oricine poate citi toate textele; le puteam ascunde pe unele, oferindu-le contracost. Nu procedez așa. Nimeni nu e obligat să mă susțină, o face doar dacă simte asta. Nu e formă de monetizare, e act de normalitate. Reprezintă o modalitate a voastră de a-mi arăta că putem face lucruri împreună.

❤ Devino Susținător Vasi Rădulescu

SHARE
Citesc, trăiesc, iubesc, dezîmbolnăvesc. Și-ntre ele scriu.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here