Negustorul de pipe – Paul Gabor

Așez o rămășiță de cometă între două felii de pâine și mușc.

0
2265
Negustorul de pipe - Paul Gabor

Am terminat de citit „Negustorul de pipe” a lui Paul Gabor la câteva zile de la apariția ei. Am scris imediat despre ea pe Facebook. Paul m-a sunat să-mi mulțumească direct. S-au scrus niște zile. Mi-am zis că trebuie să-l și cunosc pe acest om, așa că am dat o fugă la Bookfest și  i-am strâns mâna. E o mână de om, dar un munte de bun simț, emoție și talent. Sper să-l citească tot mai multă lume.

Cartea asta e terapie. O poți citi de unde vrei tu, nu de la început la sfârșit. Fiecare povestioară te cuprinde cu o manta, te încălzește și te răcorește în același timp, te face să visezi, te surprinde cu scenele simple (e greu să găsești simplitatea asta) și te învăluie în miros de tutun ieșit dintr-o pipă care ține colțul gurii coborât. Nu fum propriu-zis, ci ideea aproape mistică de element aducător de stare aparte, rupere, detașare dulce. E viață adevărată în doze mărunte printre nivelurile inventate ingenios, cu multiple suspendări de rațiune, cu legături superb găsite, cu expresii care te uimesc prin simplitatea lor complexă, cu scene care te fac să-ți zici „cum de a putut imagina așa ceva?” Fugi dintr-un loc în altul, alternezi planuri reale și imaginare, rămâi uimit, primești liniște și parcă ai vrea să ai și-o pipă atârnândă în colțul gurii. Poate chiar una în formă de sirenă.

„Lucrurile tale sunt peste tot, aruncate obsedant, fără pic de compasiune: lingurița cu picătura aceea de smarald în coadă cu care amestecai zahărul, clama de păr din lemn de santal agățată de mânerul sertarului, pixul în șase culori, dresurile negre de pe spătar, agenda cu rețetele de sărățele și cocteiluri de vermut cu măsline verzi. Mai văd și două perechi de sandale aruncate din prea multă grabă peste merele din cămară. Se odihnesc, descheiate, răcorindu-se. Acolo unde îți apăsau călcâiele se văd urme de sare. Or fi încălțările cumpărate din Sifnos acum câteva veri?

Uite, chiar în clipa asta mi-a venit în minte faptul că nu-ți place compotul. Nici floricelele dulci. Mă înfierbântă buzele tale strâmbe din fotografii, serpentine speriate de fructele acrișoare din borcan, și mă bufnește râsul. Nu pot să mă abțin. Iese luna. Se face liniște. Așez o rămășiță de cometă între două felii de pâine și mușc.

Câinii latră în surdină din curte, acolo unde i-ai părăsit. Trece toamna peste urechile lor ascuțite, iar ei sar și mușcă din boarea rece de vânt. În apa din fântână se oglindește o bucată de cer. Voia să se scalde, lunile de vară o toropiseră.” – Cometă pe pâine

Detalii mai multe despre carte la Paul

Cititorii blogului pot lua carțile Dragă inimă și Culorile uitării, scrise de dr. Vasi Rădulescu, la un preț special! CLICK aici pentru a profita!

Vrei să-mi oferi o cafea? O poți face pe Patreon, unde te vei bucura și de articole exclusive.

sustine⇒

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here