Micul Vasi voia să devină medic

Întrebat ce vrea să se facă atunci când va fi mare, micul Vasi răspundea: doctor. Dar nu era răspunsul lui ci o inoculație de conjunctură, așa cum se întâmplă mereu. Timpul a zburat și răspunsul s-a păstrat același, indiferent de părerea celorlalți. Vasi creștea și devenea tot mai stăpân pe răspuns. Îi plăceau oamenii și voia să îi ajute, să schimbe lumea, să facă tot mai multe lucruri. Anii s-au risipit ca un fum și Vasi, cu multe greutăți, a intrat la medicină, unde s-a luptat cu și mai multe obstacole. A terminat medicina și abia apoi a aflat ce înseamnă relația medic – pacient, poveștile, mulțumirile, adevăratele bube ale sistemului, moartea. A devenit puternic și, chiar dacă la un moment dat a simțit că nu mai poate, a mers totuși mai departe. Se înseninează când vede oameni salvați, are în el o satisfacție aproape poetică atunci când iese din spital după o gardă grea, absoarbe în continuare poveștile pacienților și devine mai bun, mai ales ca om. S-a mai temperat, știind că nu poate schimba lumea deodată. A început să se schimbe pe el cu influențe cât mai veritabile, pentru că numai așa va putea face lucruri frumoase, în fiecare zi.

În clipa asta, Vasi, care nu mai e deloc mic, stă pe un fotoliu și se gândește la răspunsurile care erau mereu aceleași. E fericit că a luptat și a reușit să concretizeze evoluția și să finalizeze pozitiv întrebările vechi, devenind chiar răspunsul. Grozav sentiment.

V.

Posted by Vasi Rădulescu

Citesc, trăiesc, iubesc, dezîmbolnăvesc. Și-ntre ele scriu. Descoperă cărțile recomandate de mine pe ReadPal