Memoriile domnului N

4
279

În spital se petrec fenomene paranormale. Domnul N., aproape 80, fost profesor de română și franceză, stătea pe un scaun pe holul mare și scria de zor ceva, pe o coală de hârtie. Nu mai conta nimic în jur, nici chiar bastonul care îi căzuse pe gresie. Atât era de absorbit. Mă aproprii și-i spun: “vă concepeți memoriile?” Domnul N. se întoarce puțin spre mine și-mi livrează chestia asta: “am o fetiță de 6 plus 7 egal 13 ani, din comună de la mine; eu o meditez la franceză, gratuit. Îmi mai ocup timpul și-mi țin mintea vie. I-am scris aici câteva reguli gramaticale, i le trimit prin fiica mea. Să aibă ce învăța acum că eu sunt plecat.”

Magnifique.

V.

Vrei să-mi oferi o cafea? O poți face pe Patreon, unde te vei bucura și de articole exclusive.

sustine⇒

4 COMMENTS

  1. Respect! Avem nevoie de medici si asistenti care sa ne afle povestile,sa ni le asculte! Nu ajungem in spitale de bine! Pe langa medicamente avem nevoie si de o vorba buna,de un sfat,de o imbratisare,de o flaore(in cazul batranilor mai ales,care majoritatea sunt uitati de copii), de o mangaiere! Iubesc astfel de medici! Am doar 17 ani si sunt nehotarata in ceea ce priveste viitorul meu! Mai am un an si termin cea de-a doua etapa din viata mea si anume,liceul..si nu stiu ce vreau sa fac mai departe! In clasa a5-a am fost depistata cu diabet si de atunci am visat sa fiu medic..dar uneori sunt descurajata!Nu stiu ce imi rezerva viitorul..dar sper in ce este mai bun! Aveam nevoie sa aud asemenea povesti! Felicitari domnule V! Abia am inceput sa te citesc si am ales sa continui sa o fac!

    • Denisa, cred ca acum, la inceput de clasa a 12-a, ar trebui sa te gandesti asupra viitorului tau si profesiei pe care o vei urma. Iti scriu pentru ca si povestea mea seamana cu a ta si am simţit nevoia sa te incurajez. Nu renunta la vocea ta interioara, daca ea iti spune sa alegi drumul medicinei. Vei vedea ca te va implini si nu vei regreta. Tot in clasa a 5-a am fost si eu depistata cu diabet insulinodependent. Pe parcursul anilor ajunsesem sa ma simt ca acasa in spital, in special datorita personalului medical. In clasa a 12-a am tot purtat discutii cu mine, pana am ajuns la concluzia ca nu ma vad facand altceva inafara de medicina. Mi-am propus sa-i fac si eu pe altii la randul meu sa treaca mai usor peste perioada spitalizarii, iar din luna noiembrie sper ca voi avea si primul job in spital. In anii de facultate, am cunoscut multi medici bolnavi de diabet inca din copilarie, ca noi, si uite ca au reusit si reusesc si sunt oameni extraordinari. 🙂 Iti doresc mult succes la BAC si la admitere, daca te hotarasti! Si nu renunta sa faci ceea ce iti doresti, daca asta simti pentru ca tot timpul vor exista descurajari. Glicemii bune iti doresc!

  2. Esti prea boem sa fii doctor in Romania…ar fi pacat.Conditiile din spitalele noastre o sa te trezeasca si ar fi pacat …Ps:keep going 🙂

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here