L-am văzut pe Moș Nicolae

Am văzut o siluetă ciudată pe holul spitalului. Sincer, am crezut că e Moș Nicolae. Așa părea de la distanță. Bucurie maximă, ghetele erau bine aranjate, mă și vedeam înconjurat de felurite dulciuri apetisante desprinse din tărâmul glicemiilor generoase. Apropiindu-mă, aveam să constat că era un domn de pe ambulanță, cu salvarea trasă pe rampă în fața camerei de gardă. Mi-a livrat o pacientă de toată frumusețea, caz complex psihiatric – ceva normal pentru o oră ca asta – cu un salt hipertensiv. Moș Nicolae mi-a cerut să îi pun parafa pe foaia de parcurs și a plecat. Cu toate dulciurile mele, cu o mare parte din neuroni. Pentru că ce avea să urmeze a fost desprins din filmele cu nebuni, cu miliarde de întrebări, cu panică maximă, cu stări inexplicabile, cu cotrobăit prin dosare groase și vechi, mirobolante arhive cu investigații ample.

E 3:45 dimineața acum și vă spun cinstit: la medicul de gardă nu vine Moș Nicolae cel clasic, ci un moș deosebit, care lasă în ghete pacienți, la ore imposibile. Și nu orice fel de pacienți. Niște bomboane de oameni.

V.

Posted by Vasi Rădulescu

Citesc, trăiesc, iubesc, dezîmbolnăvesc. Și-ntre ele scriu. Descoperă cărțile recomandate de mine pe ReadPal