Când buturuga mică nu răstoarnă carul mare. Și vrem să o aruncăm pe foc.

S-au ridicat mulți care au propus soluții miraculoase pentru schimbarea sistemului de sănătate: proceduri complexe, atent elaborate, modificări de legi, chestiuni de impact macro etc. Criticile bine fundamentate sunt mobilizatoare, dar trebuie să ținem cont de emițători și destinatari. În cazul nostru, emițători sunt mulți medici, precum și oameni din vechea gardă politică; veche dar care se tot vrea actuală, știți voi, celebra culoare roșu, precum și alți distinși demnitari și temnițari. Destinatar, din păcate, cel puțin în Sănătate, e unul singur. El e Vlad Voiculescu.

Să-l cunoaștem puțin pe Vlad

vlad voiculescu

poză de Andrei Pungovschi, via Politico.eu

Vlad Voiculescu este cunoscut pentru Rețeaua, un mecanism ingenios de introducere a citostaticelor lipsă la noi, via trasee străine, îndeosebi cu punct de plecare Austria. Rețeaua a dat rezultate bune și, negreșit, a salvat multe vieți. Pe lângă asta, Vlad și-a pus la bătaie casa părinților, transformând-o în tabără pentru copiii bolnavi de cancer – proiectul MagiCamp. Cu pregătire economică, a trecut prin companii de top, căpătând experiență cât să conducă vreo filială de multinațională, dar a intervenit altceva. După dezastrul Achimaș, premierul Dacian Cioloș l-a ales pe Vlad Voiculescu pentru fruntea Ministerului Sănătății, în urmă cu aproximativ trei lui. Tânărul cu aspect de copil și spirit nobil, cunoscut pentru abilitățile sale de a lucra până la ore târzii, a debutat cu dreptul, alegând o altă abordare: o comunicare mai mult decât decentă cu presa, livrarea unor adevăruri de multe ori dureroase, o colaborare eficientă cu Dacian Cioloș și restul miniștrilor. Până la un punct a fost entuziasm și exuberanță. Chiar eu anunțam că Vlad Voiculescu va fi cu totul altceva, după ce Vlad Mixich sau Simona Tache prevesteau investirea lui la minister. Cred cu tărie și acum același lucru: e cu totul altceva. Dar e prea mic și, credeți-mă, în Sănătatea de la noi, buturuga mică nu poate răsturna carul mare. Nu poate. Carul e uriaș și nu e plin cu fân, e plin cu profesori inhibitori, cu manageri dubioși, cu oameni care au zeci de contracte imense cu statul, cu politicieni corupți până-n măduva oaselor, cu indivizi obișnuiți în poziții comode prin felurite birouașe. Ca să răstorni carul acesta, ai nevoie de mai mult decât un om bine intenționat.

Vlad a fost acuzat de lipsă de background în medicină (de parcă era obligatorie, în afară sunt oameni cu pregătire economică și pe sănătate) sau că nu are în cabinet medici care să-l sfătuiască. Fals. Vlad are medici acolo și ține constant legătura și cu alții. A mai fost acuzat că nu empatizează cu medicii, mai ales după scandalul gărzilor care tot nu sunt plătite în raport cu noile salarii actualizate de noua grilă. Aici sunt oarecum de acord, dar și empatia asta are părțile ei negative. Poți mulțumi repede pe toată lumea? Nu ai cum. Empatia cu unul poate însemna disprețul altuia, totul e subiectiv. Poate ai vrea să redresezi o problemă dar te lovești de Finanțe sau de alt compartiment greoi. E discutabil totul.

Nu vreau să fiu etichetat drept un lingușitor, nu e cazul. Știu că Vlad e un om extraordinar. Știu că are o mulțime de defecte. Știu că muncește pe rupte. Știu că e prins până peste cap în probleme serioase. Când crezi că ai rezolvat una, vine lipsa unor citostatice, vine un scandal la ANMDM, la Unifarm. Vin proteste din partea medicilor. E suficient ca să clachezi. Ai putea să spui că e mai bine să plece, dar nu cred că e asta soluția. Poate că vrem prea mult și prea repede. Să nu uităm că Vlad e de trei luni la minister. Să nu uităm că timp de 26 de ani, anumiți dubioși au furat de peste tot cât au putut și au distrus orice urmă de normalitate. Să avem și noi puțintică răbdare, vorba musiului, că nimic nu se repară peste noapte.

Cred că trebuie să vedem problemele pădurii și s-o îngrijim delicat, creangă cu creangă, frunză cu frunză, nu să-i doborâm toți copacii pentru că pare mai ușor așa. Îngrijirea asta cere timp, dar așa vom avea un organism viu și sănătos.

Cum văd eu lucrurile, departe de a mă da expert. Sunt doar un insider care se consumă teribil la fiecare neajuns din medicină:

  • să nu tindem să dorim prea mult și prea repede, ce e forțat poate ceda ușor;
  • relația medic-pacient e esențială, aici trebuie lucrat mult;
  • empatie cu medicii și cu pacienții din partea oficialilor, atât cât e posibil;
  • măsuri de bun simț, concrete, făcute constant, gradual;
  • transparență, comunicare deschisă;
  • hai să spunem și adevărurile, cu nume și prenume, atunci când le avem și știm ceva cu siguranță;
  • înțelegerea rolului medicului în societate și respectul maxim pentru el din toate părțile;
  • măsuri de normalizare în toate registrele și eliminare a umilinței pentru rezidenți;
  • măsuri de creștere salarială fundamentată la care să participe și conducerile locale, doar medicul e afiliat unui sat / oraș / sector și participă la sănătatea locală, e de bun simț să existe colaborare între instituții și mecanisme mixte de remunerație; banii zboară repede spre biserici dar spre spitale ioc;
  • programe de locuințe pentru rezidenți, chiar și doar temporare, dar suportate de stat / spitalul de bază prin linii de programe cu finanțare specială; e groaznic să iei 2000 de lei salariu și să dai 1200 pe o chirie; Militarii aveau cândva (cred că mai au) decontată plata chiriei. Medicii care luptă zi de zi pentru alte vieți sunt mai puțin importanți?
  • asigurarea unei instruiri teoretice continue și la zi, cu alocarea unei sume o dată la jumătate de an, din care medicii să-și ia cărți de specialitate sau să-și plătească anumite congrese; Ministerul poate face un proiect web bine gândit, cu toate congresele actualizate, cu secțiune de cărți oficiale, poate chiar cu halate, papuci, stetoscoape – fiecare medic, pe baza unui card/cod, intră acolo și își ia constant ce are nevoie;
  • module de training pentru medici și asistente, mai ales cu caracter relațional; cum comunici cu pacientul? cum dai vești? cum te porți cu cel care are cancer?
  • ce medicamente sunt necesare în compartimentul X? hai să le avem mereu la dispoziție via Unifarm. Mereu. Să nu rămână copiii fără citostatice;
  • transformarea Unifarm în companie centrală, excelent organizată, care să asigure orice, mereu.
  • reconfigurarea asigurărilor. Nu ne putem ascunde după deget, contribuția la casă e absurdă acum. Nu poți plăti pentru pateu voind să primești caviar.
  • decontările actuale sunt utopice. O consultație la stat e 20 de lei, atât se decontează. Știți ce presupune o aparent simplă consultație pentru medic? Ea trece lejer de 100 de lei. Apoi plângem că în privat e 100 – 150 de lei.

 

Trebuie luate pe rând, implementate cu transparență și excelentă comunicare, ca să insufle normalitate și sprijin constant. Altfel nu se va rezolva nimic, niciodată. Poate că mulți dintre cei care sunt acum sus vor rămâne și vor avea timp să facă mai multe, cu mult peste cele enumerate de mine. Dar să nu-i presăm, să nu ne dorim totul prea repede, să nu așteptăm brusc schimbări profunde, când ceilalți în 26 de ani și-au bătut joc și au furat ca-n codru.

Și Vlad să nu uite, oricât timp i-ar mai rămâne la minister, că medicii îl pot ajuta oricând. I-am și spus asta într-un mesaj. Iar medicii să-i fie alături, nu se știe când vor mai avea în frunte un așa om. Ne dorim empatie, dar noi o avem oare?

 

V.

Posted by Vasi Rădulescu

Citesc, trăiesc, iubesc, dezîmbolnăvesc. Și-ntre ele scriu. Descoperă cărțile recomandate de mine pe ReadPal