Ce am învățat până acum

Ce am învățat până acum, ca un om prostănac ce mă aflu:

Dacă ai apucat să faci o greșeală, vei învăța negreșit din ea, dar o vei repeta intr-un fel sau altul la nesfârșit. E-n natura omului.

Gândul îți fuge spre incertul viitor, răvășești amintiri din trecut și stai prea puțin în prezent. Iar când crezi că stai în prezent, îți spui: mă gândesc ce ar trebui să fac acum; eludezi astfel prezentul cu gândurile tale și nu apuci niciodată să te bucuri cu adevărat de el. Fii una cu natura, aici și acum.

Tot alergând după fericire te vei împiedica de lucrurile scăpate de cei care aleargă în fața ta. Ce-ar fi să te oprești și să te bucuri de ce ai sau, mai mult, de ceea ce ești?

Spune ceea ce simți, chiar dacă pare deranjant pentru celălalt. Păstrând totul în propria cutie craniană, nu numai că ții pe loc lăstarii evoluției, dar naști chiar monștri.

Lasă deoparte toate cărțile și gândește singur. E cel mai bun mecanism de a-ți promova atributele personale. În tine stau forțe de nebănuit. Scoate-le, joacă-te cu ele, învață să le manipulezi încetând a mai învăța mereu ce spun alții.

Nu ai cum să te schimbi. Transformarea e de fapt dezvelirea de false straturi și descoperirea adevăratei tale persoane. Devino cel ce ești cu adevărat.

Trăiește într-un univers pe care dacă ți-l faci prieten, ajungi să nu te mai intereseze conceptele de timp și spațiu, ci adevărul. Pe cel absolut nu-l vei atinge niciodată, dar oricum te va încălzi ideea. Fericirea e un derivat de adevăr.

Personalitatea e cel mai de preț cadou. Când întâlnești un om deosebit, nu te mai uiți cum e îmbrăcat, ce telefon are sau câte carduri deține în portofel. Vei vrea să îl ții aproape pentru personalitatea sa care îți exaltă toate straturile de neuroni.

Între cum gândești și cum trăiești stă o discrepanță. E valabil și pentru nebuni. Stai liniștit, toți oamenii sunt mai mult sau mai puțin nebuni; anxietatea și toate turbulențele mentale provin din acea discrepanță. Gândește mai puțin, trăiește mai mult și veritabil în prezent, bucurându-te de ceea ce reprezinți pentru lume.

Când știi să trăiești singur și te iubești pe tine, vei ști să trăiești cu altcineva și să-l iubești scuturându-i cu fiori fiecare celulă.

V.

Posted by Vasi Rădulescu

Citesc, trăiesc, iubesc, dezîmbolnăvesc. Și-ntre ele scriu. Descoperă cărțile recomandate de mine pe ReadPal