Carnetul și Stiloul

carnet-si-stilou

Am carnete și carnețele pe care-mi notez mereu tot felul de lucruri. Am stiloul cu mine. La un moment dat, m-a trăznit o idee la metrou. Stăteam în picioare, cum stau chiar și atunci când sunt locuri libere; scot carnetul verde, prind stiloul, răsucesc de capac și încep să scriu. Lângă mine, o domniță trage cu ochiul. Credeam că asta se întâmplă doar la telefoane și sunt safe, dar de unde. Domnița se tot uită, curioasă. Bag o eschivă ca la rugby, că doar scriam ceva profund și n-aș fi vrut să ajungă pe alte retine.

Dezinvoltă, drăgălășenia de fată îmi spune: stai liniștit, că nu-ți înțeleg cuneiformele alea, mă uitam că e frumos când cineva scrie așa, de mână, cu stiloul.

Uitasem că sunt medic și scrisul meu are cea mai bună criptare. Altfel, minunată faza. Și fata.

V.

Posted by Vasi Rădulescu

Citesc, trăiesc, iubesc, dezîmbolnăvesc. Și-ntre ele scriu. Descoperă cărțile recomandate de mine pe ReadPal