Așa îmi văd eu de binele propriu

0
116

Am fost în Mega Image la Unirii acum o oră. La casă, în fața mea era o domnișoară cu un coș de mână destul de încărcat și implicit destul de greu, ținut pe jos. Voia să se aplece de multe ori ca să ia produsele din el și să le pună la casă. Eu m-am opus. Vreau să fie clar un lucru: nu pot suporta să rămân indiferent la astfel de măgării. Așa sunt eu construit. Am ridicat coșul cu ambele mâini pentru a-i fi suficient de ușor să ia totul rapid din el. Brunețica mi-a mulțumit un pic emoționată, surprinsă. Gesturile astea ar trebui să fie întâlnite la tot pasul, dar din păcate am cam uitat să fim oameni, purtăm măști grave și ne place să ne vedem doar de binele nostru. Chestia asta mă întristează cumplit. În spatele meu era o doamnă ce avea doar două pâini de plătit. Bineînțeles că am lăsat-o să treacă înaintea mea, iar mulțumirea aia simplă m-a umplut de bucurie. Așa îmi văd eu de binele propriu.

V.

Am ales o soluție de prețuire reciprocă în care vreau să cred: o mână de oameni care donează câțiva euro pe lună, deschis, și mă ajută să continui totul, doar dacă cineva consideră că munca mea merită să fie răsplătită. Fără reclame care ocupă 3/4 din pagină sau advertoriale. Totul ad-free, doar textul și cititorul. Oricine poate citi toate textele; le puteam ascunde pe unele, oferindu-le contracost. Nu procedez așa. Nimeni nu e obligat să mă susțină, o face doar dacă simte asta. Nu e formă de monetizare, e act de normalitate. Reprezintă o modalitate a voastră de a-mi arăta că putem face lucruri împreună.

❤ Devino Susținător Vasi Rădulescu

SHARE
Citesc, trăiesc, iubesc, dezîmbolnăvesc. Și-ntre ele scriu.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here