Așa îmi văd eu de binele propriu

0
333

Am fost în Mega Image la Unirii acum o oră. La casă, în fața mea era o domnișoară cu un coș de mână destul de încărcat și implicit destul de greu, ținut pe jos. Voia să se aplece de multe ori ca să ia produsele din el și să le pună la casă. Eu m-am opus. Vreau să fie clar un lucru: nu pot suporta să rămân indiferent la astfel de măgării. Așa sunt eu construit. Am ridicat coșul cu ambele mâini pentru a-i fi suficient de ușor să ia totul rapid din el. Brunețica mi-a mulțumit un pic emoționată, surprinsă. Gesturile astea ar trebui să fie întâlnite la tot pasul, dar din păcate am cam uitat să fim oameni, purtăm măști grave și ne place să ne vedem doar de binele nostru. Chestia asta mă întristează cumplit. În spatele meu era o doamnă ce avea doar două pâini de plătit. Bineînțeles că am lăsat-o să treacă înaintea mea, iar mulțumirea aia simplă m-a umplut de bucurie. Așa îmi văd eu de binele propriu.

V.

Cititorii blogului pot lua carțile Dragă inimă și Culorile uitării, scrise de dr. Vasi Rădulescu, la un preț special! CLICK aici pentru a profita!

Vrei să-mi oferi o cafea? O poți face pe Patreon, unde te vei bucura și de articole exclusive.

sustine⇒

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here