Am fost vegan pentru o lună

Da. Nimeni nu-i perfect. Am încercat să fiu vegan pentru o lună și-apoi am eșuat lamentabil, dând iama în carne. Dați-mi voie să vă explic cum s-a întâmplat totul.

Medic fiind, m-am plasat sceptic. Știam că e foarte greu să-ți iei nutrienții doar din legume, semințe, fructe. Cu vitamina B12 e complicată treaba, deoarece se găsește doar în produse de origine animală și-n cele vegane îmbogățite cu B12, dar e discutabilă „îmbogățirea” asta și e nevoie de suplimentare serioasă. Adăugăm calciul, zincul, fierul și lista problemelor crește. Până în momentul începerii exercițiului, știam că omul e un animal omnivor, că strămoșii noștri au fost vânători și pescari, că proteinele diferă din punct de vedere al calității, că unii aminoacizi nu se găsesc în cele mai multe plante, că animalele care consumă carne bat la orice oră în inteligență animalele care consumă doar plante, că există diferențe serioase în creier între specii. Tot m-am înhămat la challenge, ca o curiozitate.

Tot felul de vedete recomandă veganismul, adică evitarea oricărui produs alimentar de origine animală (carne, lapte, brânză, ouă, chiar și miere) și chiar vestimentar (blănuri, curele, geci din piele etc). O fac arătând cum sunt chinuite animalele, cum industria asta distruge planeta, cum tot stilul generează sănătate și longevitate, cum ele se simt și arată mult mai bine și-n formă. Acestea sunt puncte forte pe care orice vegan ți le aruncă în față și e capabil să vină cu exemple nesfârșite când vrei să-l contrazici.

Cum am procedat?

Am mâncat cereale fără zahăr, cu lapte de cocos sau migdale, fructe de toate felurile, salate, legume la cuptor sau fierte, semințe, supe de linte, tofu. După câteva zile, ne simțeam minunat, chiar părea că ne obișnuiserăm cu totul, eram mai energici ca niciodată. Apoi, dezastru. După două săptămâni, am început să mai avem forță pentru aproape nimic. Eram într-o stare de oboseală generală, fără niciun chef, cu amețeli, cu lentoare, cu tot tacâmul. Mă tot întrebam unde să fie greșeala și dacă nu cumva altceva produce simptomele, fără vreo legătură cu dieta.

N-am găsit nimic. Un vegan are nevoie, ca orice om, de proteine. Cam 0.8 grame per kilogram corp, asta însemnând vreo 60 de grame pe zi pentru mine. Proteinele se găsesc în legume, fructe, semințe, dar în cantități mai mici decât în carne. Semințele sunt cele mai bogate, dar ca să iei 20 de grame de proteine la o masă, îți trebuie o cantitate considerabilă; ele sunt bogate în grăsimi și destul de calorice – dai peste cap intake-ul de calorii și te îngrași negreșit. Ciupercile sunt o iluzie, au puține proteine. Lintea roșie are 9 grame proteine la 100 grame produs; prin procesare și absorbție incompletă se mai pierd, câtă linte să consumi ca să ajungi la 50-60 grame proteine pe zi? Nu mai vorbesc de calciu, zinc, fier, unde suplimentarea s-ar putea să fie o păcăleală. Din motive de modificări în rău ale stării generale, am renunțat. Era greu să construiesc un echilibru în toate.

De ce am renunțat?

O dietă bogată în legume și fructe e nemaipomenită pentru sistemul cardiovascular și pentru toate celelalte, dar carnea își are rostul ei, dincolo de orice menghină etică privind animalele. Cheia în toate e moderația. Am anulat exercițiul, cu a mea curiozitate oarecum satisfăcută: mi s-a părut o prostie. Nu sunt de acord cu acțiunea de a suplimenta vitamine și minerale – dacă pot să le iau pe absolut toate din alimente, voi proceda în acest mod. Piața suplimentelor e oricum o păcăleală de multe miliarde de dolari. Rămân la părerea fermă că omul a evoluat consumând carne și are întipărit adânc în gene consumul de carne, cu avantaje certe. Aici ar trebui să intervină moderația și evitarea cărnii roșii în cantități mari, a grăsimilor animale.

Omul este singura ființă la care inteligența trebuie să suplinească lipsa unor instincte și o adaptare insuficientă la lumea vie. – Arthur Schopenhauer

Omul și-a folosit inteligența pentru a crea unelte sau capcane (nu avea nici viteză, nici forță prea mari), ajutându-l în pescuit și vânatoare, ulterior în agricultură. Când pleca la vânat, putea sta cu zilele fără să mănânce, lucru care nu-i convenea de minune. Agricultura a apărut din nevoia de adaptare constantă (unele zone nu aveau mare potențial de vânătoare) și diversificare, dar nu a fost nimic exclusiv, ci complementar. Când privim pereții unor grote în care au stat strămoșii noștri, vedem animale pictate, nicidecum cartofi sau grâu. Omul a gravitat în jurul animalelor.

E veganismul o treaptă superioară a evoluției?

Pare mai degrabă un curent filosofic apropiat de epicurism. Renunțarea la unele lucruri te poate face mai fericit, dar în context pur alimentar, situația e sensibilă. Veganismul e o alegere extremă care poate naște serioase probleme, cum fac de regulă toate alegerile extreme.

Veganii își fac burgeri vegetali, salam vegetal, aripioare picante vegetale – prin urmare, în timp ce consumă fond bun cu formă falsă, se gândesc tot la carne (nu e atitudine ipocrită asta?).

Toată lumea pare îndreptată spre extremism. Dacă ne uităm la alegerile politice, francezii au avut de optat între Le Pen și Melenchon printre alții. Știm ce au făcut americanii cu Trump. Dacă trecem la religie, mulți din generațiile tinere condamnă la unison biserica, punând în aceeași oală toți preoții, ceea ce e profund greșit (sunt preoți cu caracter de duhovnic care trăiesc cu puține lucruri, dăruiesc celorlalți, îi îndrumă, îi montează din cuvinte și mângâieri). Extremismul ne atrage pentru că alegerile mai cumpătate nu ne mai satisfac. Nu-i de mirare că mulți sar în veganism, o alegere extremă. Nu-i de mirare că mulți inventează religii.

Deficit de atenție. Un vegan poate ajunge la mari deficiențe de minerale și vitamine, dar nu aici e deficitul cel mai mare. Dacă analizăm comportamentul unui vegan, vedem că dorește cu orice preț să arate celorlalți cât de mult greșesc, se impune cu orice fel de argument, atacă o mulțime de alte subiecte sensibile, tocmai pentru a capta atenția. Veganul ar trebui să trăiască într-o umilință aparte, dar el vrea urcarea pe un soclu înalt și vrea ca lumea să știe că e superior celorlalți (cât timp e vorba de o alegere de viață, nu e nimic superior).

Vegetarianismul sau veganismul devin în contextul tehnologic actual posibile, dar sunt foarte greu de aplicat corect. Toate studiile care arată beneficiile unei diete vegetariene atenționează despre „appropriately done”, adică aplicarea corectă a unor principii alimentare. Toate studiile care arată avantaje pe sănătate spun că vegetarianismul ar putea sta la baza riscurilor mai mici de boli, dar nimic nu e clar momentan. Adaug aici că există studii care leagă vegetarienii de risc înalt de cancer prin mutație ADN, de boli mintale și multe altele.

Ce cred că e corect să mâncăm?

Nu consum lapte de vacă pentru că oricum nu-l tolerez. Îmi place cel de cocos, orz, migdale. Consum ouă, pe care le fierb și le pun în salate sau, mai nou, în ramen. Mănânc legume din abundență și câteva fructe. Consum carne de pui și pește, nimic procesat, nimic foarte sărat sau plin de grăsimi. Mănânc rar porc sau vită. Îmi place uleiul de măsline. Cât timp mă mișc, știu că-mi permit să atac mai multe fructe, fără probleme (ele îngrașă, în cantități mai mari trebuie evitate în curele de slăbire).

Industria alimentară abuzează de substanțe pentru a crește mai repede și relativ în siguranță masa musculară a animalelor (a se vedea hormoni, antibiotice), dar un consum rarisim de carne roșie și scăzut de carne albă sau pește îți permite să 1) ai timp să alegi cu mai multă grijă carnea și 2) investești mai mult într-o carne de calitate, provenită din animale crescute organic și fără cruzime (a se vedea vacile wagyu sau kobe).

Cred că doza este cheia în alimentație, cu un echilibru în toate, cu armonie la masă, cu evitarea alimentelor pline de zahăr, sare, grăsimi. Veganismul poate fi practicat, e alegerea oricui, dar am văzut multe persoane vegane care, la o analiză superficială, nu-mi inspirau deloc sănătate, ci lipsă de vlagă. M-am oprit din experiment, din prea multe motive (adaug aici speakeri care fabulează citând studii care nu există, problema aminoacizilor esențiali, vegani care se poartă extrem de respingător cu ceilalți și altele).

Listă de bun simț

  • omul a gravitat mereu în jurul animalelor, fiind vânător, crescător, pescar
  • omul nu are patru stomacuri ca alte animale ierbivore
  • omul nu are intestinul adaptat pentru consumul crescut de plante
  • caninii au involuat din cauza procesării termice, nu pentru că omul nu trebuie să mănânce carne
  • dantura s-a modificat pentru a eficientiza dezvoltarea creierului, nu pentru că omul nu trebuie să mănânce carne
  • proteinele pun mari probleme, un consum ridicat de cereale și semințe nu e deloc sănătos
  • colesterolul exogen e deosebit de util corpului, în cantități raționale
  • produșii care suplinesc carnea au o calitate îndoielnică
  • carnea are aminoacizi vitali pentru reconstrucția celulară, enzimatică

Concluzie

A fost un exercițiu interesant. Un vegan mi-ar spune că sunt incapabil să continuu, că sunt laș. Sunt medic și am în spate ani buni de documentare, de studiu al proceselor corporale; nu m-am trezit mare ermit după vizionarea unor clipuri pe YouTube sau citirea pe sărite a unor materiale. Am învățat să fiu mai echilibrat, să evit excesele, să nu cad în practici radicale, impuse brusc, care pot face mai mult rău decât bine. Iubesc animalele, dar ca oameni, suntem construiți să le și mâncăm pe unele dintre ele. Că omenirea își bate joc de multe și le crește aiurea pentru a satisface pofte uriașe, asta e cu totul altă poveste. Trebuie să învățăm să mâncăm echilibrat, să ne mișcăm, să gândim pozitiv, să dormim bine, să ne menținem mansarda în ordine (a se citi psihic).

Dacă vom consuma mici cantități de carne, bucurându-ne cu persoane dragi de o masă echilibrată, vom fi sănătoși. Nu știu în ce măsură o dietă plină de restricții, de chinuri și căutări de produse înlocuitoare și îndoielnice, ne va menține psihicul într-o formă bună. Mai mult, trebuie să învățăm să ne respectăm alegerile de viață, fără degete îndreptate punitiv împotriva altora, așa cum am văzut că fac mulți vegani pentru a se impune. Impunere care nu-și are rostul.

Am terminat cu vegetarianismul/veganismul. Over and out.

 

V.

Posted by Vasi Rădulescu

Citesc, trăiesc, iubesc, dezîmbolnăvesc. Și-ntre ele scriu. Descoperă cărțile recomandate de mine pe ReadPal